Bunavestire – Începutul mântuirii noastre

(img.) Bunavestire     În fiecare an, pe 25 martie/7 aprilie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte vestea cea bună pe care Arhanghelul Gavriil o aduce de la Dumnezeu Fecioarei Maria, şi prin ea întregului neam omenesc. Este ziua în care sărbătorim Taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, a Cuvântului celui Veşnic, din sânul Preacuratei Fecioare, Taina prin care cerul se coboară pe pământ „Dumnezeu se face om pentru ca pe om să-l îndumnezeiască” (Fericitul Augustin).

Astăzi, proorocia facută de Isaia cu opt sute de ani , prin cuvintele: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor pune numele Lui Emmanuel (Isaia 7,14) se împlineşte astăzi. Astăzi omenirea va primi cea mai frumoasă şi mai importantă veste pe care a primit-o vreodată de la Dumnezeu. Astăzi, un mesager al Cerului, în persoana Arhanghelului Gavriil, a fost trimis de Dumnezeu într-un orăşel neînsemnat din Palestina în Nazaretul Galileii, pentru a aduce unei fecioare, cu numele Maria, vestea că a fost aleasă de Dumnezeu să nască pe Mântuitorul lumii. „Bucură-te, ceea ce eşti plină de Har, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti tu între femei”. Acesta este salutul cu care o întâmpină îngerul, un salut straniu şi nemaiauzit de către un pământean. Uluită şi cutremurată Sf. Fecioară întreabă cum va fi cu putinţă aceasta, de vreme ce ea nu ştie de bărbat. Atunci, Arhanghelul Gavriil îi va da explicaţii şi îi va descoperi marea taină a întrupării, respectiv faptul că aceasta se va face în chip minunat, supranatural, mai presus de fire, prin puterea fără de margini a lui Dumnezeu. Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Lc 1, 35). Sf. Scriptură ne relatează extrem de succint în următoarele versete: „Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret. Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea” (Luca 1, 26-38).

Prin acest cuvânt de umilinţă şi supunere, Sf. Fecioară Maria, făcând ascultare, ne-a adus mântuirea. Numai după ce a acceptat aceasta, a avut loc zămislirea, întruparea Fiului lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu i-a respectat libertatea.

Îngerul nu i-a transmis o poruncă, ci i-a transmis doar că Dumnezeu a ales-o să zămislească şi consultând-o cu privire la aceasta. Abia după ce şi-a dat consimţământul, a avut loc concepţia, iar din acest moment a început mântuirea noastră.

Buna Vestire este deci ziua pogorârii lui Dumnezeu la oameni ca om, Ziua înomenirii lui Dumnezeu, pentru ca prin aceasta oamenii să fie de bună voie aduşi din nou la Dumnezeu, împingând răul care biruise el mai întâi neamul omenesc, prin căderea în păcat a primelor oameni. Însă, Dumnezeu cel iubitor de oameni hotărâse mai înainte de veci să nu lase pe omul cel căzut în păcat să piară, că să-l mântuiască prin întruparea şi jertfa Fiului Său.

În această zi, Cel pe care nu-l cuprinde nici cerul, nici pământul se lasă cuprins în sânul Fecioarei. Astăzi, veşnicia pătrunde în vremelnicie, veşnicul fiu al lui Dumnezeu. primeşte să se zămislească în timp în sânul Fecioarei ca să atragă vremelnicia în veşnicie.

Acest eveniment extraordinar va schimba cursul istoriei, împărţind-o în două ere: înainte şi după Hristos.