Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel

Astăzi Biserica Ortodoxă cinsteşte pe Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul. Este unul dintre cei mai recenți sfinți ai Bisericii Ortodoxe Române din epoca contemporană. Fiind cu metania din Mănăstirea Neamț, s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, pe Valea Iordanului și în pustiul Hozeva, ducînd un mod de viaţă autentic în Hristos. Biserica l-a rânduit ca pildă vie de credință și de viețuire creștinească, înscriindu-L în calendarul ortodox la data de 18 august.

Sfîntul Ioan s-a născut la 23 iulie 1913 în satul Crăiniceni, comuna Păltiniș, județul Botoșani, sat de pe malul Prutului, într-o familie de țărani foarte credincioși, anume Ecaterina și Maxim Iacob, fiind singurul copil la părinți. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea “Iliuță”. La 6 luni de zile de la naștere, mama pruncului Ilie trece la cele veşnice, iar după doi ani moare și tatăl său la război în toamna anului 1916, rămânând orfan de ambii părinți. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinței, învățându-l de mic cu rugăciunea, postul, cercetarea bisericii și respectarea rânduielilor creștinești. În 1923 a decedat și bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan și lipsit de mângâierea părinților și a bunicilor. El îşi dedică viaţa Bisericii şi slujirii lui Hristos, nevoindu-se în pustiul Hozeva. Trece la cele veşnice în anul 1960 la 18 august, iar după 20 de ani la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, răspândind bună mireasmă, minune care arată că l-a preamărit Dumnezeu și l-a numărat în ceata sfinților pentru nevoința și sfințenia vieții sale pământesti. La scurt timp, şi anume 15 august 1980, egumenul mănăstirii Sf. Gheorghe i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, şi l-a așezat în ea cu mare cinste. Apoi împreună cu câțiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim și cu mii de pelerini sub binecuvântarea patriarhului Benedict al Ierusalimului, au fost aduse Sfintele Moaște în biserica cu hramul Sfântul Ştefan unde se află și moaștele Sfântului Gheorghe Hozevitul. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților la data de 20-21 iunie 1992, sub numele de “Sfântul Cuvios Ioan de la Neamț – Hozevitul”, fixându-i-se prăznuire în ziua de 5 august(stil nou).

Un călugăr imnograf din cadrul Patriarhiei ecumenice i-a alcătuit o slujbă, iar în catedrala Sfântul Gheorghe din Hama (Siria) chipul său a fost zugrăvit în icoane.

Asemenea şi în curtea Seminarului Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamț s-a construit o biserică în cinstea Sa, devenind şi patronul spiritual al Seminarului Teologic Liceal din Dorohoi, de unde îşi are Sfîntul şi originea. De atunci, vin zilnic pelerini ortodoxi și chiar catolici, ca să se închine la moaștele Cuviosului, fiind cinstit de toți creştinii, dar mai ales de cei din România, Grecia, Cipru și Ţara Sfântă.

Un mod de ai cinsti pe sfinţi este şi inaltarea de Sfinte locaşuri în cinstea lor, aşa cum este şi biserica noastra din sectorul Ciocana, municipiul Chişinau.

Pentru comunitatea noastră, aceasta sarbatoare are un character important, deoarece sărbătorim hramul Bisericii mari, avînd ca apărător şi rugător pe Sfintul Ioan Iacob Hozevitul. Cu această ocazie un sobor de preoti in frunte cu parohul Bisericii Pr.Alexei Semionov au fost săvirşi Sf. Liturghie la care au participat numerosi oaspeti dar si ctitori ai bisericii. Cu acest prilej Biserica a primit în dar cîteva părticele din moaştele Sf. Mucenici din primele veacuri creştine, care au pătimit pentru Hristos în catacombele din Roma. Sfintele Moaşte au fost donate parohiei noastre de către Pr. Grigore Catan care slujeşte in Italia.

Tot in aceasta zi a avut loc şi sfinţirea pietrei de temelie a turnului clopotniţei, ceea ce reprezintă pentru comunitatea noastra un pas important în lucrările de construcţie a bisericii. Dupa finisarea Sfintelor Rugaciuni, creştinii au organizat o agapă , la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi la sărbătoare, lucru ce a devenit o traditie de mai multi ani in parohia noastra.

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea şi patria ta, ai luat Crucea lui Hristos şi în valea Iordanului te-ai aşezat spre nevoinţă. Pentru aceasta şi cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

(imagini)