Femeia ortodoxă în familie, Biserică şi comunitate

Vocaţia femeii creştin-ortodoxe este de a iubi şi de a se face iubită, de a reproduce pe pământ mişcarea dragostei dintre Persoanele Sfintei Treimi ca izvor al dăruirii şi responsabilităţii, vocaţie care se poate realiza prin educaţia duhovnicească în cadrul familiei, Bisericii şi comunităţii.

Anunţarea temei. În cele ce urmează ne-am propus să vor­bim despre femeia creştin-ortodoxă, despre ro­lul ei în familie, Biserică şi so­cietate (comunitate) şi despre ide­alul său de vieţuire, conform în­văţăturii Bisericii noastre.

Tratarea. Cum şi când s-a năs­cut femeia? „Să facem om du­pă chipul şi după ase­mă­na­rea Noastră.... Şi a făcut Dum­nezeu pe om după chipul Său... a făcut bărbat şi femeie (om şi oa­mă, după limba ebraică)“ (Facere I, 26-27). „... Iar coasta lu­ată din Adam a făcut-o Dom­nul Dumnezeu femeie şi a a­dus-o la Adam ... ea se va numi fe­meie, pentru că este luată din băr­batul său“ (Facere II, 21-25). Aşa a creat Dumnezeu pri­ma familie, iar în familie feme­ia este izvorul vieţii: „Şi a pus A­dam femeii sale numele Eva, a­dică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii“ (Fa­ce­re III, 20). Într-adevăr feme­ia trebuia, adică, era să fie ma­ma tuturor celor vii, dar nu a mai fost pentru că nu a ascultat, ci s-a lăsat amăgită de şar­pe şi l-a amăgit şi pe bărbatul său, pe omul său, din care a fost luată. A trebuit să vină Fe­me­ia, pururea Fecioară, cea as­cul­­tătoare, Preasfânta Năs­că­toa­re de Dumnezeu, Maria, Mai­ca lui Dumnezeu-Omul şi O­mul-Dumnezeu. Care să-L ză­mislească şi să-L nască pe Cel de-al doilea Adam, Fiul lui Dum­nezeu, Iisus Hristos, Care, prin ascultarea şi jertfa Sa, a răs­cumpărat dreptul de Mamă a tuturor celor vii, pe care îl pier­duse Eva, prima femeie.

După Învăţătura noastră creş­tin-ortodoxă, femeia creş­tin-ortodoxă poate să-şi în­de­pli­nească această misiune în Bi­serica lui Hristos, familia cea ma­re, şi în comunitatea creştin-or­todoxă. Am accentuat cuvântul comunitate, nu societate. Co­munitatea formează perso­na­­lităţi, iar societatea prin So­cio­logie, care înlocuieşte Te­o­lo­gia, formează doar indivizi, şi nu persoane vii şi veşnice.

Idealul şi scopul femeii creş­ti­n-ortodoxe le reprezintă for­ma­­rea şi desăvârşirea fiinţei u­ma­ne prin iubire, dăruire şi res­­ponsabilitate creştină. „Dum­nezeu este Iubire“, spune Sfân­tul Ioan Evanghelistul. Iubirea dum­nezeiască se poate înţelege prin cele trei Persoane ale Sfin­tei Treimi. Vocaţia femeii creş­ti­n-ortodoxe este de a iubi şi de a se face iubită, de a reproduce pe pământ mişcarea dragostei din­tre Persoanele Sfintei Tre­imi. Această reproducere a iu­bi­­rii treimice, ca izvor al dă­ru­i­rii şi responsabilităţii, se poate re­aliza prin educaţia du­hov­ni­ceas­că, în cadrul familiei, Bi­se­ri­cii şi comunităţii.

Femeia creştin-ortodoxă, du­pă modelul Preasfintei Năs­că­toare de Dumnezeu şi Maica Mân­tuitorului Iisus Hristos în fa­milie, Biserică şi comunitate, dă­ruieşte, mai întâi, jertfelnic tu­turor celor din jurul ei iubi­rea treimică şi apoi aşteaptă iu­bi­­rea să se întoarcă la ea. Prin dra­gostea ei jertfelnică, mi­los­ti­vă şi treimică înlătură ne­po­tri­virile de caracter şi evită tren­durile apărute în ultimul timp: căsătorii de probă, relaţii in­time întreţinute înainte de că­sătoria religioasă ş.a., care nu sunt de nuanţă creştină. Cu­­răţenia trupească şi sufle­teas­că a tinerilor înainte de că­să­torie sunt fapte martirice, dar foarte bine venite pentru o căs­nicie durabilă. Atunci, dra­gos­tea celor doi este mult mai pu­ternică prin binecuvântarea Bi­sericii. Se spune despre fe­cioa­­rele care se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, îmbrăţişând vo­tul monahal, că au zece talanţi şi pe aceştia îi înmulţesc pre­cum sfintele preacuvioase maici. Noi credem că şi fecioa­re­le care se păstrează curate pâ­nă la căsătorie au tot zece talanţi, înmulţindu-i în timpul căsătoriei prin jertfa plină de iu­bire a acesteia.

Se vorbeşte foarte mult despre partenerul de familie şi des­pre parteneriatul de familie, care este cu adevărat succesul familiei şi al femeii creştin-or­todoxe. Sunt foarte importan­te afacerile, este foarte bună ca­riera, eşti foarte bine văzută prin­tr-o profesie deosebită, eşti o bună mamă când te îngrijeşti de copiii tăi, dar toate acestea, nu­mai dacă ai un adevărat par­tener de viaţă. Femeia nu poa­te trăi fără bărbatul din ca­re a fost luată şi căruia i-a fost dă­ruită. Parteneriatul, ca le­gă­tu­ră strânsă dintre cei doi soţi, tre­buie să fie pe primul plan. Băr­batul trebuie să fie mai în­tâi de toate soţ, apoi tată şi, în ce­le din urmă, om de afaceri. Fe­­meia trebuie să fie mai întâi so­ţie, apoi mamă şi, în cele din ur­mă, femeie-om de afaceri. Să că­utăm mereu aurul din par­te­ne­rul nostru.

Femeia se naşte cu darul de ma­mă, dar sunt multe femei ca­re de bunăvoie sau de nevoie nu pot fi mame biologice, iar pen­tru acestea sunt viabile cu­vin­tele Mântuitorului spuse că­tre Maica Domnului şi adresate Sfân­tului Apostol şi Evan­ghe­list Ioan: „Acesta este fiul tău şi a­ceasta este mama ta“.

În spiritualitatea creştină în­tâlnim femeia creştină ca: fe­­cioa­­­ră, mamă, maică, maică pre­­oteasă, soră, bunică ş.a. Ea es­te inima cea jertfitoare, pli­nă de iubire, armonie, pace, bu­nă în­­ţelegere şi are gust de li­tur­ghie.

Recapitularea. Aceasta este fe­meia creştin-ortodoxă şi a­ces­­ta este rolul ei în familie, Bi­­se­ri­că şi comunitatea creş­tin-or­to­doxă: să fie mama tu­tu­­ror ce­lor vii, a tuturor celor care vor moş­teni viaţa veşnică prin as­cul­tarea şi păzirea Cu­vân­tului lui Dumnezeu, Iisus Hristos Mân­tuitorul.

Asocierea şi generalizarea. Prin urmare, femeia creştin-or­­to­doxă se poate împlini în ori­­ca­­re dintre rolurile pe care şi le a­sumă cu responsabilita­te: fe­cioa­­ră, soţie, mamă, mai­că pre­o­teasă, dar şi femeie u­ti­lă co­mu­nităţii, toate acestea a­vând la bază iubirea de Dum­nezeu şi de aproapele.

Aplicarea. Pornind de la în­vă­­ţătura Sfintei Scripturi şi con­­tinuând cu scrierile Sfin­ţi­lor Părinţi, femeia îşi poate a­su­­ma şi înţelege locul şi rolul său indiferent de epoca în care ar trăi, prin urmare, şi în vre­mu­­rile noas­tre. Chiar dacă pre­si­u­nea so­cietăţii contempo­ra­­ne es­te pu­ternică, mai pu­ter­­nic tre­buie şi poate să fie pen­tru femeia cre­dincioasă, creş­tin-orto­do­­xă, mo­delul Prea­­sfintei Fe­cioa­re Ma­ria, Maica Domnului, ca­re re­prezintă idealul de iubi­re, devotament, slujire şi jert­fel­­nicie, ca­lităţi care duc la mântuire.

Sursa: Ziarul Lumina